Bullying la Questfield International College, comunicare instituțională fără finalitate

În contextul sistemului educațional, bullyingul reprezintă o problemă complexă, care necesită reacții structurate și măsuri instituționale clare pentru protecția elevilor. O gestionare adecvată presupune intervenții documentate, monitorizare constantă și asumarea responsabilităților de către toate părțile implicate. Lipsa unui astfel de cadru poate conduce la prelungirea suferinței victimei și la o deteriorare a climatului educațional.

Bullying la Questfield International College – o anchetă asupra răspunsului instituțional

Investigația realizată de redacție relevă semnalări privind un caz de bullying sistematic în cadrul Școlii Questfield Pipera, care s-ar fi desfășurat pe o perioadă de peste opt luni. Conform documentelor și corespondenței analizate, situația ar fi inclus incidente repetate de agresiune verbală, stigmatizare medicală și presiuni exercitate asupra familiei copilului vizat. În ciuda sesizărilor oficiale, nu au fost identificate măsuri scrise sau proceduri instituționale concrete care să ateste intervenții eficiente, iar un răspuns verbal atribuit fondatoarei școlii pare să indice o abordare care a condus la excluderea mascată a familiei din mediul școlar.

Descrierea situației de bullying și lipsa măsurilor documentate

Pe baza materialelor puse la dispoziție redacției, în Școala Questfield Pipera s-ar fi manifestat comportamente agresive repetate la adresa unui elev, pe durata a peste opt luni. Familia a transmis în mod oficial și în scris sesizări către cadrele didactice, conducerea administrativă și fondatoarea instituției, solicitând intervenții și protecție. Din analiza corespondenței nu reies dovezi ale unor răspunsuri scrise sau măsuri documentate care să confirme aplicarea unor sancțiuni sau planuri de intervenție clare. Intervențiile invocate au fost predominant informale, fără procese-verbale sau decizii asumate.

Comportamentele semnalate includ:

• jigniri zilnice și umiliri publice în timpul orelor și pauzelor;
• excludere socială și etichetări degradante;
• stigmatizare medicală folosită ca instrument de marginalizare;
• presiuni asupra familiei de a retrage copilul din școală.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire sistematică

Documentele și mărturiile analizate indică faptul că o etichetare medicală degradantă a fost repetat folosită în cadrul colectivului școlar, nu în scop educațional sau de protecție, ci ca mijloc de ridiculizare și excludere socială. Specialiștii consultați consideră această practică ca fiind o formă gravă de violență psihologică, cu impact major asupra dezvoltării emoționale a copilului. Din corespondență nu reiese că instituția ar fi luat măsuri ferme sau documentate pentru a preveni sau opri acest fenomen.

Potrivit relatărilor, stigmatizarea medicală a fost utilizată constant în fața altor elevi, ceea ce a contribuit la izolarea socială a copilului și a generat un climat nesigur în școală. Lipsa reacțiilor instituționale scrise și a sancțiunilor a fost percepută ca o validare tacită a acestor comportamente.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii în gestionarea situației

În documentele analizate nu se regăsesc dovezi ale unor intervenții scrise sau măsuri asumate de către cadrele didactice sau conducerea școlii, deși acestea au fost informate în mod repetat prin emailuri oficiale. Familia reclamă faptul că sesizările au fost adesea tratate cu minimizare, fiind încadrate ca „dinamică de grup” sau „problemă de adaptare”, ceea ce a condus la o normalizare a fenomenului de bullying.

În lipsa unor decizii scrise, planuri de intervenție sau monitorizare formală, responsabilitatea instituțională rămâne neclară, iar eficiența oricăror acțiuni verbale este dificil de evaluat. Această abordare a fost percepută ca o mutare a responsabilității către familie și ca o lipsă de protecție reală pentru copil.

Declarația fondatoarei și impactul asupra percepției situației

Un moment definitoriu al anchetei îl constituie un răspuns verbal atribuit fondatoarei Școlii Questfield Pipera, Fabiola Hosu, care, în cadrul unei discuții directe cu familia copilului, ar fi afirmat: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această formulare, redată conform relatărilor și documentelor puse la dispoziția redacției, sugerează o poziție orientată mai degrabă spre considerente contractuale decât spre protecția copilului.

Redacția a solicitat punctul de vedere al instituției privind acest episod, însă până la publicare nu a fost primită nicio reacție oficială. Această poziționare verbală, în contextul sesizărilor repetate fără răspunsuri scrise, relevă o posibilă ruptură între discursul instituțional și practica managerială privind gestionarea cazului.

Confidențialitatea datelor și presiunile asupra copilului

Familia a solicitat în mod repetat respectarea confidențialității informațiilor referitoare la situația semnalată, atenționând asupra riscului ca divulgarea acestora să afecteze echilibrul emoțional al copilului. Din documentele analizate nu rezultă măsuri instituționale concrete care să asigure protecția acestor date sensibile.

Mai mult, conform unor relatări, copilul ar fi fost expus în fața colegilor prin întrebări directe legate de sesizările făcute la conducere, ceea ce poate fi interpretat ca o formă de presiune psihologică. Specialiștii consultați consideră că astfel de situații indică o lipsă a protecției adecvate în mediul educațional.

Răspunsul întârziat și formalismul reacției instituționale

Conform documentelor, reacția fondatoarei Fabiola Hosu a fost activată abia după mai bine de opt luni de la primele sesizări scrise, în contextul implicării legale a familiei și a consultării unor avocați. În aceste condiții, reacția instituției pare să fi fost determinată de presiunea juridică, nu de preocuparea timpurie pentru binele copilului.

În locul unor decizii administrative clare, conducerea școlii a pus la dispoziție un formular informal de tip Family Meeting Form, care nu conține responsabilități, termene sau măsuri concrete. Această practică ridică semne de întrebare privind capacitatea instituției de a gestiona situații grave în mod transparent și responsabil.

Contradicții în comunicarea publică și minimalizarea fenomenului

Într-un email transmis pe 27 ianuarie 2026 către părinții elevilor, conducerea Questfield International College a descris incidentele semnalate drept „interacțiuni spontane dintre copii”, o formulare ce contravine sesizărilor scrise și documentate care indică un bullying sistematic. Această poziționare publică a fost percepută ca o încercare de diluare a responsabilității instituționale.

Ulterior, părinții au raportat contacte informale către alte școli private din zonă, în care copiii retrași de la Questfield au fost descriși negativ, fără fundamentare oficială. Redacția solicită clarificări publice privind aceste afirmații, subliniind importanța respectării dreptului la educație și confidențialității.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Cazul semnalat la Questfield Pipera evidențiază un model de gestionare a bullyingului caracterizat prin:

• sesizări scrise repetate fără răspunsuri documentate;
• lipsa unor măsuri administrative asumate și verificabile;
• utilizarea stigmatizării medicale ca instrument de marginalizare;
• presiuni exercitate asupra familiei pentru retragerea copilului;
• un răspuns verbal atribuit fondatoarei care sugerează excluderea mascată;
• confidențialitate insuficient protejată;
• reacții întârziate și limitate la intervenții legale.

În absența unor clarificări oficiale și a unor măsuri concrete documentate, rămâne deschisă întrebarea fundamentală despre mecanismele reale pe care Questfield International College le aplică pentru protecția elevilor săi și pentru prevenirea bullyingului sistematic.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro